Miscarea Legionara si ordinea legala

O miscare de un astfel de volum si de o astfel de complexitate in adancime nu poate fi invinuita, fara patima nedreapta,de imitatie de pe modele straine , care vietuieste prin actiuni ilegale si urmareste o ,,dictatura” , smulgand puterea prin ,,Lovitura de Stat” si desfiintarea partidelor adverse cu violenta. De ce ar fi folosit Garda de Fier o astfel de metoda catilinara, cand si elitele, si masele se incadrau cu infrigurare, si momentul victoriei ei finale parea ca se apropie, incepand din anul 1937, cu o siguranta geometrica!?

Dar nu numai din motive de inoportunitate, ci din insasi esenta princepiilor sistemului legionar si a gandirii sale politice, Corneliu Codreanu respringea aprioric, cu toata fermitatea, orice intentie agresiva de cucerire a puterii in stat. Corneliu Codreanu si, in rand cu el, toti doctrinarii si sefii responsabili ai Garzii de Fier, au repetat in atatea randuri cum inteleg victoria legionara si pe ce cale se va ajunge la acest tel.

Dictatura in sine – vointa unui singur om impusa cu forta populatiei unui stat – cum o defineste el insusi (deci doua vointe: una a dictatorului sau a unui grup de o parte si alta contrarie, a poporului), constituie in gandirea lui Corneliu Codreanu un sistem odios de guvernamant, mai ales cand aceasta vointa se impune cu silnicie si cruzime si degenereaza astfel intr-o tiranie sangeroasa.

In doua randuri, o data dintr-o circulara catre legionari dupa inmormantarea lui Ion Mota, Prim-Locotenent al Sefului Garzii de Fier, cazut pe front in Spania impotriva marxismului si a doua oara in declaratiile catre ziaristi, in Februarie 1938, Corneliu Codreanu infiereaza public, in  termeni dispretuitori, ca mijloace de biruinta ,,ideea de complot” si de ,,lovitura de stat”. El le considera ca o ,,prostie” si taxeaza astfel de victorii, nascute din complot si lovituri de stat, ca ieftine si  trecatoare. ,, Esenta insasi a conceptiei legionare, precizeaza mai departe Corneliu Codreanu, respinge acest sistem al loviturii de stat, atitudine necugetata de bruscare, de natura exterioara”.Constient de misiunea istoricaa tineretului roman si de raspunderea sa de conducator al unei generatii, stia ca un complot este o insanitate ce poate conduce, cel mult, la o hibrida dictatura politista, iar nu la un regim stabil, laborious si durabil.

Si in concret, Corneliu Codreanu a fost strict consecvent cu principiile sale, dupa rezultatul triumfal al alegerilor din 1937. Intre 22 si 29 Decembrie, pana cand s-a constituit Guvernul Goga-Cuza, Corneliu Codreanu nu avea decat sa faca un semn legiunilor sale, pentru ca aparat de stat si corpuri constituite sa se topeasca in fata valurilor legionare. Corneliu Codreanu s-a abtinut de la un astfel de gest, stiind bine totusi ca, dupa primele momente de uluire, provocate de rezultatul alegerilor, va urma din partea adversarilor o reactiune violenta ce-l va costa viata si va aduce multe suferinte Garzii de Fier. Respectul principiilor i-a parut insa fondatorului Garzii de Fier un stalp mai solid de forta politica decat escaladarea puterii direct din strada.

Reforma institutiilor politice, partide, parlament, corpuri constituite, nu se astepta, astfel, prin decrete-legi si masuri coercitive,ci prin vointa suverana a Poporului Roman. Atunci, de teama acestui implacabil verdict popular care conducea fatal Miscarea Legionara la o biruinta totala, partidele politice, condamnate la sterilizare prin indepartarea marelui rezervor de improspatare a fortelor, tineretul intelectual si luptator, incadrat in Garda de Fier, au capitulat in fata puterii executive, cointeresand-o intr-o actiune represiva, cu pretul sacrificarii propriei ratiuni de existenta: regimul parlamentar. Si iata, in 1938, dupa ce timp de 15 ani elita active a Romaniei a fost acuzata de actiuni ,, ilegale” si de intentii de ,,lovitura de stat” pentru a desfiinta ,,ordinea prestabilita”, iata opt fosti prim-ministri, exponenti ai tuturor partidelor, coalizandu-se intr-un guvern de dictatura, pentru a iesi ei din legalitate, pentru a da ei o lovitura de stat si a dizolva ei parlamentul si propriile lor partide.

Si revenind la evenimentele din 1938, pentru a fi drepti, la acest regim impotriva tineretului ramas in cadrul legalitatii, nu au participat personal sefii partidelor istorice,d-nii Iuliu Maniu, Constantin si George Bratianu, precum nici unii chiar dintre oamenii politici seriosi care, pentru diferite motive, facand parte din acele guverene de dictatura, nu au aprobat nici sufleteste, nici politic, metodele sangeroase al regimului.

Asadar, Garda de Fier trebuie sa fi corespuns unei mari realitati, daca partidele s-au desfiintat singure impreuna cu institutiile pe care le reprezentau, in favoarea unei dictaturi personale si politiste, cu pretul discreditarii definitive a propriului lor sistem si a unei institutii fundamentale cum este Coroana, numai pentru a abate de pe linia justa o alta institutie fundamentala: Vointa Natiunii.

Garda de Fier nu este, asadar, o organizatie totalitara si nu s-a nascut din antagonism funciar impotriva institutiilor statului si ale colectivitatii, fie structurale, cum este monarhia, fie functionale, cum sunt puterea legislative si executive, fie tranzitionale ca partidele politice. Miscarea Legionara nu intra in conflict cu aceste institutii si, fireste, nici cu guvernele care le reprezinta, decat in masura in care ele se indeparteaza de la legalitate si de la vointa nationala.

Politica Garzii de Fier de spirit testamentar ilustrat de linia lui Corneliu Codreanu, urmata in esenta cu scrupulozitate de succesorul sau la comanda Garzii de Fier, Horia Sima, este deci clara in toate directiile.

Romania Pitoreasca

 Cetatea Poienari, Arges

Costinesti, Romania

Muntii Piatra Craiului

Rasarit Eforie Nord, Romania

Viata lui Corneliu Zelea Codreanu

Avocat, doctrinar şi ideolog, Căpitanul Mişcării Legionare; Martirul românismului absolut; Ascet creştin; Mare gânditor şi luptător al Neamului Românesc.

La 13 Septembrie 1899 se naşte în Iaşi primul fiu al Prof. Ion Zelea Codreanu, vechi luptător naţionalist, şi al Elizei . 

Clasele primare le face la Huşi, după care urmează studiile secundare la Liceul militar Mănăstirea Dealul (1912-1916), pe care e nevoit să le întrerupă o dată cu intrarea României în primul război mondial, când pleacă voluntar pe front. La 1 Septembrie 1917 se înscrie la Şcoala militară din Botoşani, unde termină clasele V şi VI , definitivând pregătirea (clasele VII şi VIII) la Huşi. Aici, dându-şi seama de grozăvia ameninţării bolşevice, se leagă cu colegii săi în Pădurea Dobrina să se opună agresiunilor iminente ale URSS. 

În anul 1919 se în¬scrie la Facultatea de Drept  din cadrul Universităţii Iaşi, al cărei decan era A.C. Cuza, pe care-l are profesor. 

Din Mai 1919, urmând chemarea neamului, se înscrie în Garda Conştiinţei Naţională şi luptă sub conducerea lui Constantin Pancu  – pen¬tru blocarea ascensiunii bolşevicilor în viaţa publică (episoadele de la Universitatea Iaşi şi Atelierele Nicolina), căci aceştia instigau la răs¬turnarea monarhiei (forma de guvernământ de atunci) şi urmăreau formarea unei republici de tip comunist-sovietic. 

În primăvara anului 1922 studenţimea româ¬nească, în fruntea căreia îl găsim pe Corneliu Codreanu, înfiinţează Asociaţia Studenţilor Creştini, iar în toamna aceluiaşi an declanşea¬ză greva generală (în urma căreia îngheaţă anul universitar) pentru obţinerea numerus clausus .

În anul 1923 Corneliu Codreanu ia parte la fondarea Ligii Apărării Naţional-Creştine (LANC), cu prof. univ. A.C. Cuza şi prof. Ion Zelea Codreanu . Arestat la 23 Martie, acelaşi an, pentru activitatea sa naţionalistă – considera¬tă "periculoasă" şi "atentatoare" la periclitarea afacerilor străinilor de neam, aflaţi în majoritate covârşitoare la conducere – este închis timp de 7 luni în închisoarea Galata. Implicat în aşa-numitul "Complot de la Bucureşti" împre¬ună cu alţi conducători ai studenţimii , Corneliu Z. Codreanu este din nou arestat, fiind închis la Văcăreşti (9 Octombrie 1923 – Martie 1924), dar e achitat în unanimitate. La acestă închisoare (fostă mănăstire, demolată de regimul comunist) a avut Corneliu Zelea Codrenau vi¬ziunea angajării tineretului în lupta de dezrobire şi mântuire a neamului .

În 8 mai 1924 se deschide la Ungheni o cărămidărie – prima „tabără de muncă”  – pentru ridicarea unui cămin studenţesc la Iaşi. Dar şicanele poliţiştilor (instigaţi de iudei) îl fac pe Codreanu să se retragă în liniştea muntelui, revenind după ce petrece acolo 40 de zile! .

Maltratările studenţilor naţionalişti ieşeni săvârşite din ordinul prefectului de poliţie Manciu (vândut clasei oculte evreieşti), ajung la mare cruzime o dată cu arestarea şi schingiuirea sălbatică a zeci de studenţi şi elevi. 

O încercare de atentat la viaţa lui Corneliu Codreanu a prefectului Manciu (secondat de caţiva poliţişti) în instanţă, la Tribunalul Iaşi, unde se desfăşura procesul intentat de părinţii tinerilor schingiuiţi împotriva prefectului, se termină cu omorârea lui Manciu de către Corneliu Codreanu, aflat în legitimă apărare. Arestat, e din nou închis (25 Octombrie1924 – 25 Mai 1925) la Galata, Focşani şi Severin, fiind eliberat după un proces epocal (mutat de la un capăt al ţării la celălalt) în care a fost achitat în unanimitate, constatându-i-se nevinovăţia. 

În vara anului 1925 se căsătoreşte cu Elena Ilinoiu ; iar datorită prestigiului personalităţii lui Corneliu Codreanu (la 26 de ani!) la nunta din crângul de lângă Focşani participă 80-100.000 de persoane. 

Împreună, Ionel Moţa şi Corneliu Codreanu hotărăsc să meargă în străinătate pentru a continua şi desăvârşi studiile, la Grenoble. Pe Codreanu l-a însoţit şi soţia sa. Acolo îşi va lua doctoratul în economie, în mai 1927.

Întors în ţară, chemat cu insistenţă datorită rupturii Ligii, Codreanu nu merge cu nici una din tabere – după ce a încercat zadarnic să le împace – ci, la 24 Iunie 1927, înfiinţează Legiunea Arhanghelul Mihail, împreună cu Ion I. Moţa, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu şi Ilie Gârneaţă, la Iaşi. La 1 August 1927 fondează Pământul strămoşesc – organ al Legiunii Arhanghelul Mihail pentru apărarea pământului strămoşesc”. 

Mişcarea Legionară e formaţiunea ce a adus în viaţa publică românească un alt mod de raportare la fenomenul politic, în care lupta pentru neam se fonda pe trăirea creştină, după legea strămoşească, primenind obiceiurile şi curăţind mentalităţile de pornirea spre păcat, având ca mijloace de manifestare: mersul la biserică, iubirea de semeni, munca, onoarea .

După dizolvarea ilegală a Legiunii Arhanghelul Mihail de către guvernul naţional-ţărănist, în anul 1930, Corneliu Codreanu formează Garda de Fier, care la alegerile din anul 1932 câştigă 5 mandate de reprezentare. La finele anului 1933, ca urmare a presiunilor venite din partea ocultei internaţionale şi din ordinul prim ministrului liberal I.G. Duca (aservit acesteia), peste 18.000 de legionari sunt arestaţi, urmărindu-se eliminarea lor totală din viaţa politică o dată cu desfiinţarea Gărzii la 10 Decembrie 1933. Venirea la putere a guvernului lui Duca (avându-l ca ministru de externe pe sovietofilul Nicolae Titulescu), după căderea guvernului Vaida de la 15 Noiembrie 1933, a debutat cu omorârea studentului Virgil Teodorescu (împuşcat de poliţie la Constanţa, în timp ce lipea afişe electorale) – cea dintâi jertfă a Legiunii –, continuând cu asasinarea lui Niţă Constantin la Iaşi, la 28 Noiembrie (pentru că a dat pâine studenţilor aflaţi în grevă) şi cu maltratarea şi schingiuirea a numeroşi legionari arestaţi . 

În urma procesului din 1934, Căpitanul este achitat şi justiţia recunoaşte legalitatea activităţii legionare.

Din urgiile vremii Mişcarea a ieşit întărită. Iar trăirea legionară din cuib şi tabere s-a adâncit prin suferinţă în prigoane şi în temniţe sau prin martiriu, astfel „drumul de foc şi biruinţă” al Legiunii înălţându-se la picioarele Tronulului lui Dumnezeu. Aceasta poate explica de ce, cu toate opreliştile şi lovirile succesive, Mişcarea Legionară a crescut considerabil, numărând în rândurile ei personalităţi de frunte ale neamului. N.C. Paulescu, Nae Ionescu, Traian Brăileanu, Simion Mehedinţi, Sextil Puşcariu, Lucian Blaga, pr. Dumitru Stăniloae, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Octav Onicescu, G.G. Longinescu, Ernest Bernea, Vasile Băncilă, Radu Gyr, Vintilă Horia, George Manu, P.P. Panaitescu, pr. Arsenie Boca sunt numai câteva nume. Prezenţa lor în rândurile Mişcării (şi a multor altora), apoi a studenţimii, a elevilor de liceu (încadraţi în Frăţiile de Cruce), dar şi a muncitorilor şi ţăranilor care îşi păstrau sufletul curat, nepervertit, se explică prin charisma Căpitanului şi prin rodirea duhovnicească a revoluţiei spirituale declanşate de Legiune . 

Implicarea în viaţa publică a României, prin activitatea Partidului Totul pentru Ţară, înfiinţat în martie 1935, aduce Mişcării, în urma alegerilor electorale din Decembrie 1937, peste 16% din voturi, câştigand 66 de locuri în Parlament (alte multe procente i s-au furat). 

După instaurarea dictaturii regale, în primăvara anului 1938, o nou prigoană se porneşte contra Legiunii. Înscenându-i-se un proces odios de "trădare de patrie", Corneliu Z. Codreanu este condamnat din ordinul sceleratului Carol II (aflat la cheremul ocultei, prin intermediul metresei sale, Elena Wolf Lupescu) la 10 ani închisoare; întreaga Mişcare suferă Marea Prigoană (1938-1940).

În condiţii vitrege Corneliu Codreanu îndură detenţia la închisorile Jilava şi Râmnicu Sărat, timp în care aprofundează Sfânta Scriptură a Noului Testament, ajungând la o înaltă vieţuire creştinească . Ura satanică împotriva celui ce pusese neamul pe linia sa de destin – despre al cărui ţel final scrise că e „Învierea din morţi în numele Mântuitorului Iisus Hristos”, nu viaţa – se dezlănţuie. Corneliu Codreanu este asasinat mişeleşte, cu alţi 13 legionari de frunte (nota 13), în noaptea de 29/30 Noiembrie 1938 (în pădurea Tâncăbeşti), în timp ce erau transportaţi de la închisoarea Râmnicu Sărat la Bucureşti. Urmează şi masacrarea unei părţi a elitei legionare, sângele martirilor făcându-se jertfă spre Înviere .

Vizionar şi spirit catalizator, cu energie şi dragoste imensă pentru Neamul Românesc, dispreţuitor de moarte, integru şi cumpătat, Căpitanul „Corneliu Zelea Codreanu a fost cea mai puternică personalitate românească” (arhim. Teofil Pârâianu), simbolul luptătorului şi al martirajului românesc, imbold la luptă şi jertfire pentru toate generaţiile viitoare de Români în sprijinul Neamului.

Personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu a pecetluit destinul neamului pentru totdeauna; iar Mişcarea Legionară – „comunitatea organică a întregului românism” (Din lumea legionară, Victor Puiu Gârcineanu) – prin doctrina legionară a „omului nou” – „o nouă perspectivă a exitenţei” (Doctrina legionară, Horia Sima) – va răzbate peste veacuri împlinind menirea neamului românesc în drumul lui prin istorie spre Dumnezeu

Rezistenta Anticomunista "Haiducii Muscelului"

ARNAUTOIU PETRE I. (1926-1959). S-a nascut la 16 ianuarie 1926, in comuna Nucsoara, judetul Arges, fiul lui Iancu si al Laurentiei, taran instarit, a aboslivt Gimnaziul Comercial "Regele Mihai I" din Campulung. Domiciliat in Nucsoara, divortat, avea doi fii minori. A condus miscarea de rezistenta armata anticomunista "Haiducii Muscelului" din Sudul muntilor Fagaras, impreuna cu fratele sau Toma, dupa retragerea Colonelului Gh, Arsenescu, Pseudonimul sau era Bujor si era considerat secretarul gruparii. La 20 mai a fost prins prin tradare, dupa ce fusese ranit la picior prin impuscare de trupele de Securitate comandate de ofiterii Badicut Tanase si Micutelu Constantin. Dupa torturi prelungite in ancheta de la Pitesti, a fost judecat de Tribunalul Regiunii a 2-a Militare Bucuresti si condamnat la moarte prin impuscare si confiscarea totala a averii, prin sentinta  nr. 107 din 19 mai 1959 impreuna cu ceilalti 11 acuzati in lotul "Arnautoiu". A fost executat in noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, alaturi de alti 15 luptatori pentru libertate din Arges si Muscel. Sotia sa, Victoria Arnautoiu, sperand sa asigure un viitor mai bun celor doi copii, a divortat. In 1958, dupa arestarea sotului, a fost rearestata, torturata si condamnata la 12 ani de munca silnica.

ARNAUTOIU TOMA I.(1921-1959). S-a nascut in ziua de 14 februarie 1921, in comuna Nucsoara, judetul Muscel, fiu al lui Ion si al Laurentiei. Nu a fost incadrat in nici un partid politic. Divortat, proprietar a 25 de hectare de teren, domiciliat in Bucuresti, Strada Vasile Lascar, nr. 18. A absolvit Liceul Militar "Regele Ferdinand" din Chisinau si Scoala Militara de Cavalerie. A luptat pe frontul din Est si in Ungaria, cu Regimentul 3 Rosiori, cu gradul de sublocotenent. La 26 decembrie 1944, Toma Arnautoiu a fost ranit in Ungaria. A fost decorat cu ordinul "Coroana Romaniei" cu spade, clasa a V-a, cu panglica de "Virtute Militara" si frunze de stejar (conform O.Z. nr. 244/1944). In iunie 1946 a fost transferat la Regimentul Garda Calare de unde a fost trecut in rezerva, prin O.G. nr 48/1946. I s-a propus sa devina ofiter de Politie, dar a refuzat. Impreuna cu Colonelul Gh. Arsenescu, Locotenentul Toma I. Arnautoiu a organizat gruparea armata de rezistenta anticomunista in Nordul judetului Muscel, numele lui conspirativ fiind Mereanu. Din anul 1949, dupa retragerea din grup a colonelului Gh. Arsenescu, a comandat luptatorii pentru libertate care au rezistat confruntarilor cu trupele de Securitate timp de un deceniu. Ambele parti suferind pierderi umane. In grup s-a aflat si sotia sa nelegitima, Marina Plop. In grota de la Rapa Galbena din satul Poinarei, judetul Arges, in anul 1956, a nascut o fetita numita Ioana. La 20 mai 1958, lucratorii de la Securitate au capturat, prin tradare, ultimii supravietuitori din gruparea "Haiducii Muscelului": fratii Toma si Petre I. Arnautoiu, Maria Plop, si fiica lor Ioana, in varsta de doi ani. tica Jubleanu, in varsta de 27 de ani, a preferat sa se impuste, decat sa se predea securistilor. Fratii Arnautoiu au fost capturati fara lupta in casa prietenului lor Grigorita Poenareanu din satul Corbsori, in comuna Corbi, judetul Muscel, care, in complicitate cu capitanul Carnu din securitatea din Pitesti, le-a pus somnifere in bautura oferit. Dupa arestare, locotenentul Toma I. Arnautoiu a fost torturat in mod barbar de Securitatea de la Pitesti si din Bucuresti vreme de un an si apoi condamnat la moarte si confiscarea totala a averii, de Tribunalul Regiunii a 2-a Militare Bucuresti, prin sentinta nr. 107 din 19 mai 1959. De soarta fetitei, a parintilor si a sotiei nu stia nimic cand a fost executat in puscaria Jilava, la ora 19:15, in ziua de 18 iulie 1959, impreuna cu alti 15 partizani argeseni si musceleni, alaturi de fratele sau, Petre. Locotenentul Toma I. Arnautoiu a fost primul martir din Argessi Muscel executat in noaptea de 18-19 iulie 1959. Executia a continuat, condamnatii erau ucisi, pe rand din sfert in sfert d ora.

         

Underman – Eroism Neautorizat

Underman a lansat astăzi albumul de care vă vorbeam în urmă cu câteva zile, “Eroism Neautorizat“. Acesta conţine 14 piese, iar la realizarea lui au mai contribuit: Aforic, Sagace Snephrue, Vitreg, gAZah,Vlad Dobrescu şi FaiboX. Iată mai jos tracklist-ul şi link-ul de descărcare:

Tracklist:

01. Intro 1:04
Instrumental: Sagace / Text: Underman
02. Întotdeauna 1:33
Instrumental: Sagace / Text: Underman
03. Semantic 3:36
Instrumental: Vitreg / Text: Underman
04. Dimensiuni 3:33
Instrumental: gAZah / Text: Underman
05. În spatele privirilor 2:52
Instrumental: Vlad Dobrescu / Text: Underman
06. Oraşul morţilor 2:47
Instrumental: Sagace / Text: Aforic / Underman
07. Eroism neautorizat 3:51
Instrumental: gAZah / Text: Underman
08. Mesia 5:04
Instrumental: Sagace / Text: Underman
09. Sanatorium 5:06
Instrumental: gAZah / Text: Underman
10. Purgatoriul Vs Dante 4:29
Instrumental: Sagace / Text: Underman
11. Niciodată erou 3:51
Instrumental: gAZah / Text: Underman
12. Copilul războiului 5:36
Instrumental: Vitreg / Text: Underman
13. Giganţi de metal 3:41
Instrumental: gAZah / Text: Underman
14. Mâna ce aduce dreptatea 4:16
Instrumental: Vitreg / Text: Underman

Ceilalti - Imnul Romaniei ft Ida

Reabilitarea Mareşalului Antonescu

La 2 iunie 1946 ar fi împlinit 64 de ani. Mareşalul Ion Antonescu a fost executat în ziua de 1 iunie 1946 alături de alţi colaboratori, de autorităţile comuniste şi ocupantul sovietic. Execuţia s-a produs la ora 18.00 în Valea Piersicilor, circa 500 de metri în interiorul închisorii Jilava. A murit cu “Trăiască România !” pe buze ca şi colegii săi, Mihai Antonescu, generalul Vasiliu şi profesorul Alexianu.
Evenimentul din după-amiaza zilei de 1 iunie 1946 este descris eroic chiar în Cartea Albă a Securităţii publicată în 1997: “După prima salvă de foc, toţi cei patru s-au prăbuşit la pământ. Mareşalul s-a ridicat din nou în picioare, strigând grupului de execuţie: Mai trageţi, călăilor, căci nu sunteţi în stare să mă omorâţi aşa de uşor! Se comandă o nouă salvă de foc, după care se prăbuşesc din nou. (…) Se hotărăşte ca comandantul detaşamentului să-I împuşte pe fiecare cu revolverul său. Acesta trage în mareşal şi, apoi, în ceilalţi toate cele 14 gloanţe. Medicul se apropie din nou şi constată că tot mai trăiesc.Generalul Vasiliu, zâmbind, s-a lăsat legat la ochi, spunând că îi este indiferent, dar după câteva clipe şi-a dat legătura la o parte. Când au început salvele de foc, adevăraţii ostaşi români care păzeau închisoarea şi-au scos căştile, au făcut cruce şi toţi plângeau. Toţi condamnaţii au murit ca nişte eroi. În ziua de 2 iunie, mareşalul împlinea 64 de ani.După executare, cadavrele au fost arse la crematoriu, iar urnele cu cenuşă au fost duse la Ministerul de Interne…”
Un erou român

Ion Antonescu declarase deja înainte de acest eveniment: “Cer să fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei!”. Graţie mărturiei colonelului Magherescu, gorjean şi apropiat al lui Antonescu, aflăm filmul evenimentelor povestit de Ovidiu Gologan, operatorul care a imortalizat pe peliculă execuţia din 1 iunie 1946:“Tremuram tot. Îmi tremurau genunchii, îmi tremurau mâinile… Deşi era foarte cald, clănţăneam de frig. Îmi era frig şi frică…Dacă mi se bloca aparatul. Mă gândeam şi la aceste lucruri cuprins de o cumplită panică. Dacă ratam fimarea, s-ar fi socotit că săvârşeam un sabotaj. Am încercat să mă controlez. Clipele de aşteptare se scurgeau cu greu. Deodată, a apărut grupul celor patru condamnaţi, cu Mareşalul în frunte. Inima parcă a încetat să mai bată. Eram numai ochi, ochii dilataţi, întreaga fiinţă se concentrase în ei. Grupul se apropie solemn. Când Mareşalul a ajuns la câţiva paşi de mine, am pus aparatul în funcţie. Toate gesturile mele erau maşinale. Obiectivul aparatului interpus între mine şi realitate îmi dădea impresia că visez. Am filmat mereu. Aparatul ţârâia cu hărnicie. Acolo, în obiectiv, nu mai era Mareşalul, ci o fiinţă eterică, desprinsă din această lume. L-am prins bine în obiectiv, dar ochiul meu îl vedea doar pe El. În mersul acesta ceremonios, a juns la locul indicat. Grupul s-a aliniat cu faţa la pistolari. Nu mi-am dat seama dacă erau paznici sau civili care îmbrăcaseră vestoane militare, oricum, militari nu erau. Când s-a apropiat momentul, am auzit vocea Mareşalului limpede şi pătrunzătoare: Domnilor, suntem gata! Ochiţi cum trebuie! Trăiască România! Foc!. A comandat impasibil, ca şi cum n-ar fi fost vorba de persoana sa. Ceilalţi trei se închinau, făceau semnul crucii. Patru rafale scurte de pistol automat, în liniştea de cimitir a acestui colţ de închisoare. Mihai Antonescu, generalul Piki Vasiliu, Gh. Alexianu au căzut retezaţi şi trupurile lor au rămas în nemişcare. Aparatul ţârâia necontenit, urmăream împietrit scena de coşmar. Se petrecea ceva incredibil. Mareşalul se ridicase într-un genunchi şi, înălţându-şi fruntea, a strigat: N-aţi nimerit domnilor! Ochiţi mai bine, terminaţi odată! Pistolarul din dreapta sa s-a desprins de rând, a înaintat câţiva paşi şi a tras în tâmplă, dându-i lovitura de graţie. Aparatul zumzăia, sfârâia într-una, iar eu, la capătul puterilor, nu-mi dădeam seama că totul se încheiase…”
Carieră de excepţie

Ion Antonescu s-a născut la Piteşti la 15 iunie 1882, calendar nou. A fost şeful secţiei Operaţii de la Marele Cartier General în anii războiului pentru reîntregire, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major, ministru de război. Din 4 septembrie 1940 până pe 23 august 1944 a fost prim-ministru al României şi apoi şef al statului (conducător). După cum ştim, Antonescu a luat decizia de intrare a României în cel de-al doilea război mondial, de partea şi sub comandamentul Germaniei.Antonescu a avut reputaţia unui comandant militar foarte priceput şi pragmatic. Duritatea sa i-a adus porecla de “Câinele roşu”.Între anii 1922 şi 1926, Antonescu a fost ataşat militar al României în Franţa şi Marea Britanie. După reîntoarcerea în România a fost promovat Comandant al “Şcolii Superioare de Război” între 1927 şi 1930, Şef al Marelui Stat Major al Armatei între 1933 şi 1934 şi Ministru de Război între 1937 şi 1938.Generalul Antonescu a fost numit prim-ministru de către regele Carol al II-lea în septembrie 1940, după ce România fusese silită să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei Uniunii Sovietice (28 iunie 1940) şi nordul Transilvaniei Ungariei (30 august 1940). La numai două zile de la numirea sa în post, l-a silit pe regele Carol al II-lea să abdice. Fiul lui Carol II, Mihai a devenit noul rege. În faţa perspectivei unui război pe trei fronturi, (Germania în vest, Uniunea Sovietică în est şi Bulgaria în sud), Antonescu a căutat să facă o alianţă cu Germania Nazistă, în speranţa că va putea recupera măcar teritoriile ocupate de sovietici. Acest parteneriat era dorit de germani datorită rezervelor de petrol foarte importante ale României.Antonescu s-a apropiat politic de Garda de Fier, oferindu-le mai multe portofolii guvernamentale(15 septembrie 1940). El spera să poată aduce sub controlul său Garda de Fier, deoarece activităţile lor paramilitare subminau autoritatea statului. Această perioadă de coabitare între General şi Gardă a făcut ca statul să fie decretat “Stat naţional-legionar”. Până în cele din urmă, cum cererile legionarilor pentru creşterea rolului lor politic în guvern au fost în mod repetat respinse de Antonescu, Garda de Fier s-a răsculat (Rebeliunea legionară 21-24 ianuarie 1941). Antonescu a zdrobit rapid rebeliunea legionară, (având aprobarea tacită a germanilor, care doreau stabilitate economică în România), a scos în afara legii Garda de Fier şi a întemniţat pe toţi conducătorii acesteia care nu au reuşit să fugă din ţară.
Sfârşitul

În vara anului 1944, în vreme ce sovieticii avansau împingând înapoi frontul către graniţele României, Antonescu a refuzat să-şi modifice poziţia şi să ceară un armistiţiu (datorită simţului onoarei). De aceea, pe 23 august 1944, Regele Mihai, sprijinit de principalele partide politice, l-a destituit pe Antonescu şi l-a arestat în urma unei scene care a fost redată anterior în săptămânalul nostru.După arestare, Antonescu a fost predat sovieticilor. Ostatic al sovieticilor, ţinut în arest timp de doi ani în URSS, a fost readus în ţară doar pentru a fi judecat “exemplar”. Condamnat la moarte de instanţa “Tribunalului Poporului” la data de 17 mai 1946, a fost executat la Jilava alături de foşti colaboratori apropiaţi, la 1 iunie.